Luni nu am chef de nimic
Nici de viață,nici de moarte măcar
Mă trezesc apatic
Cu fața împrumutată
Din filmele horror
Înjur birjărește
Trimit toate ploile...la origini
Spre apele albastre
Ce astăzi par a curge
În sens invers
Luni vântul sărută pătimaș
Covorul de frunze
Ca și cum ar fi toamnă mereu
Pe afară, prin sufletele alea
Rămase de asta vară
Prin sângele rozaliu
Am nevoie de magneziu
Să termin poemul ciudat
De la început de lume...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu