multe nu le mai țin minte
chipul mamei din ce în ce
mai estompat în memorie
prima dată când am fumat ori m-a bătut tata
știu sigur însă că nu-mi plăcea
la grădiniță și nici de comunista aia
de tovarășă eduatoare ce ne silea
să memorăm poezii despre partid
mamă dar ce-i aia partid am întrebat-o
pe la cinci anișori și ceva știind că mama
se pricepe la toate
o troacă de porci și am crescut cu ideea
că partidul= vălău
să le dăm lăturile-n partid
sau le mănâncă direct din găleată
în prima zi de școală a plouat
m-a dus mama cu mașina
cu un imens buchet de flori
pentru o altă tovarășă
până atunci știam că se dau flori
doar pe la morți
ce-i drept a murit ceva în mine
la despărțirea de sat câmpii dealuri
rațe porci gâște miei și toată compania
de amici mă simțeam ca într-un tunel
fără ieșire iar pereții reci din beton
din cămăruța 2/2 mă strângeau într-o cușcă
am să cad uitându-mă pe fereastră
89 (r)evoluție jos tiranul libertate
sâmbete libere gata cu uniformele
mereu aveam impresia că cineva
a vărsat pe ele găleți cu cerneală
michael jackson roxette rexona
l-am votat și eu pe iliescu maică
se lăuda câte o babă dobitoacă
fără de multă cultură carte și deci înțelepciune
mai mult program la tv filme sexy violență
lapte miere și rahat mult rahat
început de primăvară început de vacanță
și un sfârșit mama s-a stins poate că
îngerii aveau nevoie de un alt înger
lasă că dumnezeu va da și bine
așa i-a fost scris
au fost tâmpite încurajări ale unor mult
mai tâmpiți în mine se rostogoleau cărbuni
și toate funiile îmi strângeau secatul gâtlej
mă vindecăm cu vise cu idei puerile cum că
poate am fost mințit și mama încă trăiește
departe de noi nu nu ne-ar fi părăsit ea niciodată
cu tata a fost altă poveste alt drum
eu însă mi-am aruncat copilăria ca pe o
piatră în râu într-un loc unde dumnezeu
creștea dureri de mici le hrănea cu tristețe
apoi ca pe niște ace le sădea în inimi
mi-am plătit poate datoriile și fiecare
nouă încercare de zbor nu a fost altceva
decât o altă și o altă întoarcere la cuib
pe izabella o iubeam atunci în secret
era muzică muză în așteptare
nu aflasem că iubirea nu seamănă cu
nimic de pe pământ toamna unui
amor lucid ne-a adus împreună apoi
iar și iar sufletele s-au despletit
în iarna ce n-a mai fost fecioară
azi nu știu la cine să mă întorc
țâșnesc din mine amintiri
precum filmele mute în slow motion
vineri, 8 august 2014
marți, 5 august 2014
cu rănile deschise
cobor în mine și umbrele-mi devin cărămizii
mi se aprind în tălpi cărbunii
pe care odată îi zdrobeam mișelește
cu doar un suflu
când durerea prinde aripi
când gheața-mi devine sânge
iar zborul destin
zbaterea pare inutilă
în colivia de fier forjat
unde amintirea n-are preț
permit trupului să arunce amăgire
să târască prin cenușă un strigăt amuțit
până când veninul mustește
din gustul cireșelor amare
lăsați mierea să vină la mine
s-a auzit din gura flămândă
a bolnavului de tristețe
în mijlocul salonului
ca un abator
cu rănile deschise încă lucid
mi se aprind în tălpi cărbunii
pe care odată îi zdrobeam mișelește
cu doar un suflu
când durerea prinde aripi
când gheața-mi devine sânge
iar zborul destin
zbaterea pare inutilă
în colivia de fier forjat
unde amintirea n-are preț
permit trupului să arunce amăgire
să târască prin cenușă un strigăt amuțit
până când veninul mustește
din gustul cireșelor amare
lăsați mierea să vină la mine
s-a auzit din gura flămândă
a bolnavului de tristețe
în mijlocul salonului
ca un abator
cu rănile deschise încă lucid
sâmbătă, 2 august 2014
această primăvară întârziată (duo poetic Oliver Klauss & Renate Muller)
nu-mi mai vorbesc anotimpurile de parcă
iarna viscoleşte împotriva mea o mare de cuvinte
sub pleoape omătul geme îmi cere vamă încă o tăcere
nu pot rerspira în cuvânt neatins în jocul cu viaţa
inima-i ascunsă
cobor şi desenez conturul luminii
amurgul se naşte din lacrimi de soare ca un destin
asumat nu stăpânesc bine arta dezlegării fă-mi loc
lângă tine iubirea-i un cântec incă nerostit
enigma apasă greu pe sufletul îndurerat
amintirile au îngheţat
stau sub cupola de sticlă albastră mă tem
de paşii care mă îndepărtează de tine
păpuşă îngheţată în manta de granit
gândurile tac cu rupturi nevindecabile
cicatrici vineţii se trag
pe suprafaţa care încă mă ţine să nu pic…
poate doar această primavară întârziată
va dezlega sângerarea
iarna viscoleşte împotriva mea o mare de cuvinte
sub pleoape omătul geme îmi cere vamă încă o tăcere
nu pot rerspira în cuvânt neatins în jocul cu viaţa
inima-i ascunsă
cobor şi desenez conturul luminii
amurgul se naşte din lacrimi de soare ca un destin
asumat nu stăpânesc bine arta dezlegării fă-mi loc
lângă tine iubirea-i un cântec incă nerostit
enigma apasă greu pe sufletul îndurerat
amintirile au îngheţat
stau sub cupola de sticlă albastră mă tem
de paşii care mă îndepărtează de tine
păpuşă îngheţată în manta de granit
gândurile tac cu rupturi nevindecabile
cicatrici vineţii se trag
pe suprafaţa care încă mă ţine să nu pic…
poate doar această primavară întârziată
va dezlega sângerarea
dincolo de ferestre
afară-i lumea dezlănțuită de parcă ar dansa
neîntrerupt o horă printre fluturi și păsări
în cuiburile cerului o vară cu iubiri reloaded
singurătatea nu trebuie chemată vine ca
vântul ca ploaia se strecoară sub piele
o ai în sânge ești mal stingher al râului pulsând
nu mai știu nimic când mă pierd între pereți de beton
decriptez pagini de jurnal citesc printre rânduri
fraze incolore nu mă potrivesc în peisaj
visez la câmpii cu maci miraje în roșu
verde și albastru cât să le acopere
nu mi-a observat nimeni inima ce am lăsat-o
câteva secunde într-un înveliș sfâșiat
nici mintea ce încă nu mi-am pierdut-o
prin replici inerte ori blesteme pustii
priviri veștejite îmi judecă nuditatea
îi repugnă învelișul sufletului dar
sunt copacul ce și-a pierdut frunzele
vreau să respir să renunț la întuneric
între oase voi simți îmbrățișarea luminii
mângâierea mamei blândă și caldă
clepsidra își pierde secundele în nemurire
sunt prins în acest vis și îi decojesc clipele
neîntrerupt o horă printre fluturi și păsări
în cuiburile cerului o vară cu iubiri reloaded
singurătatea nu trebuie chemată vine ca
vântul ca ploaia se strecoară sub piele
o ai în sânge ești mal stingher al râului pulsând
nu mai știu nimic când mă pierd între pereți de beton
decriptez pagini de jurnal citesc printre rânduri
fraze incolore nu mă potrivesc în peisaj
visez la câmpii cu maci miraje în roșu
verde și albastru cât să le acopere
nu mi-a observat nimeni inima ce am lăsat-o
câteva secunde într-un înveliș sfâșiat
nici mintea ce încă nu mi-am pierdut-o
prin replici inerte ori blesteme pustii
priviri veștejite îmi judecă nuditatea
îi repugnă învelișul sufletului dar
sunt copacul ce și-a pierdut frunzele
vreau să respir să renunț la întuneric
între oase voi simți îmbrățișarea luminii
mângâierea mamei blândă și caldă
clepsidra își pierde secundele în nemurire
sunt prins în acest vis și îi decojesc clipele
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)



