sâmbătă, 2 august 2014

dincolo de ferestre

afară-i lumea dezlănțuită de parcă ar dansa
neîntrerupt o horă printre fluturi și păsări
în cuiburile cerului o vară cu iubiri reloaded
singurătatea nu trebuie chemată vine ca
vântul ca ploaia se strecoară sub piele
o ai în sânge ești mal stingher al râului pulsând
nu mai știu nimic când mă pierd între pereți de beton
decriptez pagini de jurnal citesc printre rânduri
fraze incolore nu mă potrivesc în peisaj
visez la câmpii cu maci miraje în roșu
verde și albastru cât să le acopere

nu mi-a observat nimeni inima ce am lăsat-o
câteva secunde într-un înveliș sfâșiat
nici mintea ce încă nu mi-am pierdut-o
prin replici inerte ori blesteme pustii
priviri veștejite îmi judecă nuditatea
îi repugnă învelișul sufletului dar
sunt copacul ce și-a pierdut frunzele
vreau să respir să renunț la întuneric
între oase voi simți îmbrățișarea luminii
mângâierea mamei blândă și caldă
clepsidra își pierde secundele în nemurire
sunt prins în acest vis și îi decojesc clipele


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu