să răstignești singurătatea

 în fiecare dimineață te trezești cu ochi ce tânjesc după lumină
 dar întunericul mușcă mai avid din carne să știi că umbra ți-e 
 din ce în ce mai aproape tristețea nu se definește se simte ca
 o ceață se lasă din creștet până în călcâie 
 mai spune-mi povestea ușilor închise cum rătăcește frica
 sub așternuturi în drumul spre alte mâini tremurânde 
 te cuprind spinii orice strigăt îți este mamă tată sânge 
 cum zboară îngeri fără aripi spre văzduhul cu minciuni colorate
 și cui ziua îi va zâmbi când fără de milă fulgere îți fură cerul
 dumnezeu ți se rostogolește sub unghii sabie sădită să răzbune
 te lapezi de trei ori înainte ca soarele să plângă ca o liniște nobilă
 să-ți acopere și ultimul legământ 

killing strangers

dacă n-ar fi considerate nelegiuiri
câți dintre voi nu ați comite
cele mai oribile crime fără a
sta pe gânduri fără a vă spăla pe mâini
de sângele ce cheamă la noi și noi orori
ați săpa prin carne ca prin cele
mai fine fâșii de nisip
să dăm omul lupului
și fratele pământului tată 

n-am avea nevoie de arme
cu palme goale am sfâșia
gâturi care prea sus își țin capetele
burți prea îmbuibate
chiar în dumnezeu am arunca
cu pietre mai puțin prețioase
să nu-ți faci chip cioplit
avem nevoie de icoană vie

în noaptea asta
alerg nebun pe străzi
cu ale voastre suflete
agățate de-un cuțit

firimituri calde

ai învățat că viața nu-ți pune mâinile în cap
din contră mai degrabă te leagă de picioare
îți aruncă din când în când o frânghie
de care chipurile să te prinzi să te salvezi
dar prizonierii mereu rămân în temnițe
și gurile lor nu se fac nici ascultate nici auzite
doar mușcă uneori din aerul rânced
decupaj din tabloul cu demoni 

ai învățat că tăcerea și doare și vindecă
cum o injecție de anestezie înaintea
operației pe cord pătrunde în sânge
culcuș la rădăcina roasă a cărnii
te întrebi dacă mâine alta va fi
zvâcnirea dacă speranțele rămân fragede
ori se ascut ca lama unui cuțit
pregătit pentru sacrificare

ai învățat să poți trăi cu bucata de suflet putrezit
fără a o da la o parte ți-e destin -cangrenă
din burta peștelui se nasc alte burți flămânde
rumegă în gol un taifun lăuntric
te cauți mereu pe alte maluri
în alte spații ce nu le poți cuprinde
când rogi cerurile să nu trimită pâinea
îți ajung firimituri calde

câte dureri au să mai vie

  nu mi-am întâlnit adevărații părinți
 seara vorbesc cu un frate nenăscut
 îmi spune că fericirea nu-i în mâinile vieții
 degeaba drumul îl ascund sub rădăcini-lumină
 
 va veni o vreme când toți spinii se vor smulge
 iar singurătatea are să fie o veghe asistată
 întâia poruncă
 după iubire
 
 nu sufăr îmi duc cântecul deasupra umbrei
 cea mai vie amintire îmi rămâne 
 prima durere
 și timpul de mine străin