nu mi-am întâlnit adevărații părinți
seara vorbesc cu un frate nenăscut
îmi spune că fericirea nu-i în mâinile vieții
degeaba drumul îl ascund sub rădăcini-lumină
va veni o vreme când toți spinii se vor smulge
iar singurătatea are să fie o veghe asistată
întâia poruncă
după iubire
nu sufăr îmi duc cântecul deasupra umbrei
cea mai vie amintire îmi rămâne
prima durere
și timpul de mine străin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu