dar întunericul mușcă mai avid din carne să știi că umbra ți-e
din ce în ce mai aproape tristețea nu se definește se simte ca
o ceață se lasă din creștet până în călcâie
mai spune-mi povestea ușilor închise cum rătăcește frica
sub așternuturi în drumul spre alte mâini tremurânde
te cuprind spinii orice strigăt îți este mamă tată sânge
cum zboară îngeri fără aripi spre văzduhul cu minciuni colorate
și cui ziua îi va zâmbi când fără de milă fulgere îți fură cerul
dumnezeu ți se rostogolește sub unghii sabie sădită să răzbune
te lapezi de trei ori înainte ca soarele să plângă ca o liniște nobilă
să-ți acopere și ultimul legământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu