cu care te adormea în pruncie nici brațele tatălui nu te-au strâns
niciodată despre asta nu-ți va aminti nici o fotografie bine înrămată
și supusă putregaiului pe vreun perete dintr-o cameră vizitată rar
e ca un vis viu în care privești o ninsoare totul e departe de tine
străin nu poți număra secundele orele infernul cuvintele nu curg
nu-i râu sânge poezie sub soare sau nori e totul adoima primei
iubiri nu îți amintești dacă a fost fata din vecini sau întâia femeie
plătită lupi flămânzi ar vrea să muște din lumină atât cât se poate
moartea vine pe furiș ca o capcană pentru păsări smulge aripile
moartea-i pui de cuc ce învață zborul somn împletit cu vacarm
glasul disperării la fereastra unui suflet gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu