sâmbătă, 9 aprilie 2016

golden shower

eu care nu am crezut și nu voi crede în oameni
căruia nu i s-a dat destulă crezare iertare sau iubire
pedepsit să mușc din otrava cuvintelor otrava privirilor mute
șarpe cu limba de foc nestins cu apă un pârâu nesecat
privește cerul life is but a golden shower iar noi dansăm înălțator
într-o ploaie gălbuie copii cu suflet rătăcit rătăcim sub cupolă
ruine fără umbrele fără stâlpi cu tălpile goale doar rod secerat
locul meu nu e aici dar trebuie să trăiesc să lipesc de suflet
un chip uman atunci fiecare zâmbet ar fi letal pentru că simt
în fiecare secundă cum sângele meu plânge în pământul sterp
și prea plin de moarte


resurse (in)umane

aș putea scoate din mine tot sângele tău
e de ajuns să îmi blestem inima otrava zilnică
ce clocotește între oase ca un fulger pe cer
într-o zi azi mâine curând am să-mi pun
mâinile la ochi și o sită pe umărul stâng
prin care să-mi cern partea de suflet
fără păcat neprinsă în copci un schimb de mesaje
între întunericul meu și viață
un dumnezeu mai mic cu aripi topite
să creadă în mine să mă iubească
singurătate vegheată -unică amintire
sub rugina timpului
niciun leac pentru a mă tămădui


crime colaterale

la bătrânețe ne vom închiria un azil
de unde vom privi soarele vlăguit cum spune iar și iar lumii adio
mă vei îmbia învia cu un pahar de vin
am să-ți răspund că poezia îmi e de ajuns să mă îmbăt să renasc
din cruntele dureri sălbăticia vieții

e de ajuns să îmi șoptești cuvinte iar eu eu
am să ți le cânt nu mă întreba cum e posibil
ca fiecare clipă să cadă în iarbă să culegi apoi șirag înlăcrimat
degeaba speli picioarele morților
capetele îngenuncheate ale viiilor recită în taină sincere condoleanțe

la bătrânețe ne vom închiria un azil
vom căra cu noi nimicul agonisit în sacoșe invizibile
la ce bun când timpul se va opri în loc
și toate rugăciunile vor fi trimise bombe spre cer
sufletele pâlpâie în gropi comune au uitat de mamă tată dumnezeu

la bătrânețe ne vom închiria un azil
cine suntem nu am știut niciodată
am respirat în umbre de parcă am fi fost aici mereu dintotdeauna
la bătrânețe ne vom închiria un azil
o arcă și vom ține amândoi piept furtunii