de unde vom privi soarele vlăguit cum spune iar și iar lumii adio
mă vei îmbia învia cu un pahar de vin
am să-ți răspund că poezia îmi e de ajuns să mă îmbăt să renasc
din cruntele dureri sălbăticia vieții
e de ajuns să îmi șoptești cuvinte iar eu eu
am să ți le cânt nu mă întreba cum e posibil
ca fiecare clipă să cadă în iarbă să culegi apoi șirag înlăcrimat
degeaba speli picioarele morților
capetele îngenuncheate ale viiilor recită în taină sincere condoleanțe
la bătrânețe ne vom închiria un azil
vom căra cu noi nimicul agonisit în sacoșe invizibile
la ce bun când timpul se va opri în loc
și toate rugăciunile vor fi trimise bombe spre cer
sufletele pâlpâie în gropi comune au uitat de mamă tată dumnezeu
la bătrânețe ne vom închiria un azil
cine suntem nu am știut niciodată
am respirat în umbre de parcă am fi fost aici mereu dintotdeauna
la bătrânețe ne vom închiria un azil
o arcă și vom ține amândoi piept furtunii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu