resurse (in)umane

aș putea scoate din mine tot sângele tău
e de ajuns să îmi blestem inima otrava zilnică
ce clocotește între oase ca un fulger pe cer
într-o zi azi mâine curând am să-mi pun
mâinile la ochi și o sită pe umărul stâng
prin care să-mi cern partea de suflet
fără păcat neprinsă în copci un schimb de mesaje
între întunericul meu și viață
un dumnezeu mai mic cu aripi topite
să creadă în mine să mă iubească
singurătate vegheată -unică amintire
sub rugina timpului
niciun leac pentru a mă tămădui