mi-a spus mai e loc și pentru mine
lângă lacrimile tale mai era călătorule
hrănește-te cu chipul meu culege fărâmiturile
unei fericiri necoapte alunecă-mi prin vene
până când neobosit tăcut în vârful degetelor
pășești peste durere de frică să nu-mi trezești
numele scufundat prietene mergi mai departe
și dacă tac nu înseamnă că am uitat străzile
unde oameni par să nu fi murit nicicând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu