ești versul prin care un condei
își scutură nedefinitul
cu o muzică în culori
insesizabilă muribunzilor
visul tău îmi umblă prin cuvinte
desenează legământul peștilor cu marea
cer flămând stele neatinse
la ce bun nesfârșitul albastru
doar iubirea se atinge zâmbește gustă
la prezent
într-un roșu armonizat cu bătăile inimii
și furtuni dorințe valuri
tu trăiește eu voi lipsi puțin
cât să nu pierd aroma somnului tău
iată noaptea despre care ți-am vorbit
când orele se întrerup
destul s-au tăvălit așteptările
prin fire cărunte
pe când între noi și durere
nu mai era
vreun umăr de nădejde

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu