pitită după colțuri cu o bombă legată de brâu
nu o să-ți ajungă la creier înainte ca sufletul
să-ți fie înjunghiat să-ți cufunzi tristețea în oglinzi
de obicei nu vorbești cu cerurile dar când infernul suflă la ușă
nu mai păstrezi în tine doar pentru tine sângele de care
ai fost înconjurată și totuși ți-e liniște în ochi
ca un duh abia adus aminte noi nu ne putem ridica desprinde
din acest acum război semn că nopțile se despart între
dureri și dorințe sau invers fără încetare un labirint
cu țipetele pielii în închisoarea de carne nu m-au lăsat să înving
cui servesc gloanțe orfane pe cărări cenușii
e vis mai vrei să dormi întoarsă pe cealaltă parte a lumii
cu prețul amintirilor potopite inimă scormonită aruncată pe jos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu