strigătul va despica ceruri noroiul ochilor flămânzi după carne
se numește iubire urmele vieții încă mai răsuflă când îmi număr firele cărunte
nu râd nu mă bucur în drumul meu sabile cântă ode timpul devine sterp
sunt poate o figură străină când ghearele smulg iar și iar aromele zilei
mă strigă morții dar nu-i mai recunosc mă fac că adorm mă ascund în cutremur
sunt una cu punctul de lumină inconștient adulmec incertitudinea nesfârșită iluzie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu