Ce idiot trebuie să fii să nu-ți placă să tragi îngerii pe nas

M-a luat atunci la împins vagoane, la apelul de seară...Căcat, de fapt era o masă între prieteni și rude, sau ceva la modul ăsta. Oricum, grotesc până la vomă, conversații despre de ce nu se mai îngrașă porcii, acum, când mai sunt vreo patru sau cinci luni până la Crăciun, ce naiba o să mâncăm tot postul și mărețe realizări . Iar eu, eu nu aveam realizări.Trăiam , fumam, futeam,scriam, publicam, traduceam, terminăm a doua facultate,dar canci...degeaba, în ochii lor tot un pierde vară.Nu ajunsesem director, avocat, trupa de rock se ducea pe pulă după plecarea ălora în Norvegia, nu mă însurai și eu cu vreo Madonna de la Vulven și nu-i turnasem câțiva șobolani, atentatori la a mea libertate și mai ales buzunar.Nu știau și nici nu aveau să afle că pentru mine iubirea era flacără vie în fiecare picătură a sângelui, amurguri de nesomn în căutarea visului , nu o simplă bătaie din palme, un popă plictisit , chef cu lăutari de trei lulele și bășinile trase la comun de după.Și câte căcaturi de nunți nu văzusem.Și căsnicii de porțelan.Casabile.Candescente. Candidoze.
-'' Ah, văd că nu te lauzi cu nimic , spunea dintr-o data madame de Curlingi ...Știi, fiică-mea...
-'' Mare realizare, am gândit eu, o fatatura și vreo nouă avorturi. Să se fută știe și scroafa din coteț. Ce dracu, nu-ți trebuie mai mult de câțiva neuroni pentru asta...''
-'' Ah, da, uitasem , Mădălinga Curlingi ...Parcă am auzit că și-a luat bacul.Bine, a treia oară și cu mari intervenții. Dar...n-ați dat-o la facultate, nu-i așa? Încă se crede frumoasă, talentată și cu un viitor în ...față. Sau în gură, după caz...Uitarati, futu-v-aș crucile mamelor voastre când ați prins-o cu Jardel.O învățase să cânte la flaut? ''
Sângele îmbujora obrajii tuturor, conului Erectius de Curlingi i-a crecut subit clicemia, tanti Vulvina capătă pe loc un fel de eructație grotescă , astefel că majoritatea mesenilor simțiră noduri în gât și stări de vomă.M-am ridicat ușor de la masă, oricum, nu îmi stătea în caracter să flatulez în public. Probabil de la fasolea aia roșie, picantă, din salata madamei de Curlingi. Și am jurat că nu mai pun în gură salată aia grețoasă, cu aspect de tampoane murate în pișat ,cu garnitură de ceva balegă fină. Dar cucoana a insistat , încât am început să mă simt prost,dar odată intrat în horă ...
Pick-upul din hol răgușise, sărise acul , ori discul era așa de zgâriat că viețile lor. Nu știu. Nu mai conta. Hotărâsem să pun foc otravei din acea clipă.Probabil eram singurul ne-bolnav de pe acolo, singurul ce mai avea glas în țipetele alea întunecate.
Întâmplător doar, o văd uneori pe domnița Mădălinga prin urbe, știe numai dracul cum și de ce mi-o scoate în cale. Mereu la braț cu altă corcitură .Probabil îi promite că va ajunge într-un final vedetă. Posibil . S-o ajute dumnezeu ,dar zace o îndoială în mine. Nu cred să mai existe flauturi în orașul ăsta la care să nu fi cântat.
Eu ...la fel. Nothing has ever changed and nothing will...Am învățat puține de la viață. Poate și de asta îmi respir nimicirea de unul singur...
( Exorcism-Între lumină și demoni-fragment)