se desprinde din tine cum diminețile se decojesc din vise migratoare
între gri și albastru trebuie să înveți odată să crești mare dar mai sunt zile
acum fluturii tac în timp ucis ajunși la infernul anotimpurilor tu cântă până adormi
uită de serile reci când te sărutam pe frunte vreau să păstrezi căldura palmelor
numai pentru tine despre iubire s-a scris cu lacrimile de pe urmă adevăratul întuneric
se lasă odată cu răsăritul colorează un țipăt între două umbre scânteia vieții niciodată zărită
chipul mamei de pe lumea această și cea de departe la ce bun acum mângâieri ghemuite
aliniate precum cadavrele în gropile comune când după draperiile de cristale rămân ochii pe
care i-am căutat zile și nopți strig speranța cât un soare dar moartea adună afluenții de pe uscat
din ceruri fac din asta o nouă paradă inconștienți ne atingem fiecare bătaie a inimii golul din liniștea asta înghițită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu