''Eu nu dorm niciodată mai cu spor decât în timpul predicii sau când îmi spun rugăciunea.Drept aceea te-aș îndemna ,dacă n-ai nimic împotrivă ,să începem cu cei șapte psalmi.Vei vedea cât de repede o să te fure somnul.''
de mult nu mi-au mai crescut aripi deși seara închid ochii
acolo unde mi-am pierdut odată bunul simț și tăcerile
tată prostia e un adăpost al unghiilor rupte un țipăt întunecat
către trupuri fără muzică interioară traversează carnea
mâini oscilează între rugăciuni sau semne obscene
rafturi cu trăiri comune fragmente schiloade din eternitate
într-o altă lume plouă cu dumnezei în lanțuri și cruci sângerânde
orbirea strânge capacele inimii pune voal cunoașterii un creier de pui
nu s-ar potrivi la maimuțe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu