umple golul dintre inimi cu un cântec
toate își au vremea lor nu oprim noi timpul curgerea
nici nu decidem când și dacă se ridică soarele
sau dacă umbre se înalță din utopia mormintelor
se coboară neguri peste noi nu respirăm mai bine
poate trebuie plătită o datorie cuvintelor
ca să nu fim străini în propria moarte
uite că nimeni nu mi-a auzit strigătul
va scădea ura mea pentru oameni
ori am să-i iubesc mai mult
nu
nu-i nimic frumos în câteva hălci de carne
ce se masturbează și se cacă repetat
adăposturi pentru viermi
vineri, 22 septembrie 2017
addendă
a fost cald la înmormântare
un abandon de parcă nu-ți găseai locul
nici aici nici dincolo
dar timpul nu așteaptă niciodată
pe nimeni
nici nu fuge
e un tren care trece o singură dată
apoi caută cărări
pe care nu exiști
mă voi întoarce cândva
să-ți răscolesc oasele
în toamna de culori blânde
când liniștea devine
apăsătoare depărtare
ai fost ficțiune miraj
poem fără subtitlu
tatuat în curburile cărnii
recenzii
pe turla bisericii din sat
de trei zile
cântă cucuveaua
dacă te-ai așeza cu umărul
peste câte un sicriu
ai spune că-i nou semn de moarte
dar așezi diminețile între pagini
și în gând ajungi pe-o insulă
unde norii au gust de cerneală
albastră-cenușie
ion și-a potolit aripile azi de dimineață
noaptea ce i-a fost dată nu l-a mai găsit
a zis irina nevastă-sa toată plânsă
că a pierdut dragostea pentru o cruce
ultima suflare o toamnă o frunză
șoapte pentru somn
să mă aștepți
mă întorc cu florile
sâmbătă, 16 septembrie 2017
îmbrățișări hologramă
cum ne iubeam în nopțile când versuri îți săltau pe umeri
și tu pumn de pământ redus la poezie simplă
iluzorie rugăciune distanță sufocantă a trecut primul ceas
respirațiile dau dependență în închisoarea pieptului comun
ochii rădăcini muscate își dădeau viața în tăcere
pentru mâine
în mângâierea ghemuită a buzelor
amurguri de somn și veghe se schimbă între ele
ca într-un scripete mai puțin dureros
se face ziuă iubito între o cafea
și fumul de țigară
și tu pumn de pământ redus la poezie simplă
iluzorie rugăciune distanță sufocantă a trecut primul ceas
respirațiile dau dependență în închisoarea pieptului comun
ochii rădăcini muscate își dădeau viața în tăcere
pentru mâine
în mângâierea ghemuită a buzelor
amurguri de somn și veghe se schimbă între ele
ca într-un scripete mai puțin dureros
se face ziuă iubito între o cafea
și fumul de țigară
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)



