a fost cald la înmormântare
un abandon de parcă nu-ți găseai locul
nici aici nici dincolo
dar timpul nu așteaptă niciodată
pe nimeni
nici nu fuge
e un tren care trece o singură dată
apoi caută cărări
pe care nu exiști
mă voi întoarce cândva
să-ți răscolesc oasele
în toamna de culori blânde
când liniștea devine
apăsătoare depărtare
ai fost ficțiune miraj
poem fără subtitlu
tatuat în curburile cărnii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu