cu moartea niciodată nu se poate glumi

 e răcoare în celule 
 adormi cu o mână sub cap
 și vrei ca dumnezeu
 să-și aducă aminte de oameni
 măcar preț de un cutremur
 să zguduie iar lumea prin 
 câteva cuvinte nenumite
 și-o interminabilă moarte
 dar fericirea nu durează mult
 o știi îți fixezi un punct în gol
 într-o lumină oarbă unde auzi
 cum respiră liniștea n-ai timp 
 să prinzi în brațe toți fluturii
 care odată te-au învățat să zbori
 securea călăului veninoasă precum
 un șarpe visul întors ți se face de drum

foto de Herre Vermeer

cădere liberă în câmpul cu maci

n-am să învăţ vreodată să îmi aparţin
nici n-aş putea cu viaţa asta de închiriat
să scriu poeme poate doar urme umbre
ale cuvintelor în felul ăsta rămân tot mai
mult în mine fără ca ei să vadă plecarea
mea din eu în alţii cum trotuarele mă muşcă
de tălpi şi nopţile îmi stau pe creştet pline ochi
cu ninsori mi-e frig pe dinăuntru acolo-i locul
unde mă întâlnesc unde mama încă zâmbeşte
un mini world mică perfecţiune cât să fi trecut
zile de acum ce tânjesc a fi zile de atunci
orele devin vers fără noimă nu-mi mai sunt
stăpân ciudate mai sunt trecerile mai bine să fac
un ceai uite cum stau morţii cu ochii pe mine
în timp ce plutesc pe deasupra urcăm
până în vârf acum totul e doar negură nu se
schimbă nimic

Foto : BadAssSpartaSpawn-Deviantart.com

37

de unde am răsărit nu știu
dar era soare când
m-am trezit odată cu ziua
au crezut că nu voi rămâne
de aceea port încă în trup
semne de du-te vin-o
între lumi când sunt pe aici
îmi este insuficientă realitatea
și visez mă pierd îmi spun că e
destul timp să învăț frumusețea
unor cuvinte abia muscate ce
muritorii numesc poezie dar
stăruie în mine umbra lor șoapta
aici nu mă cunoaște nimeni
când îmi scot sufletul la plimbare
ca un fluture mort când spre inimă
se aruncă cu pietre deschid poarta
și e deja mâine azi iubirea respiră în culori
și e liniște sau doar o calmă rutină
aici acolo mereu am să întârzii

 fotografie de touch_dbyred deviantart