nu când iubești cu adevărat nu renunți sună ca un clișeu dar probabil e singurul adevăr în care mai cred
așa ca un principiu ca un cuvânt din gura ta din care mai recunosc vocea și din sânii tăi verdele bluzei de mătase
un je ne sais quoi felul ăsta de a rămâne în tine însăți când mie nu-mi rămân decât săbiile cu care să-mi despic un drum
în jocul de-a nimicul cer drept de-a ucide a nins peste locul unde ne ingropam tristețile duminica vezi e despre
oameni vremuri funii rupe ceva din tumultul lumii și din mine nu mai trec păsări peste cireșii înfloriți sfâșii un nu știu de unde venit întuneric cum carnea unui prunc proaspăt avortat au strigat că acolo e altă viață cei proaspăt ieșiți din morminte
Photo by:durkheim_deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu