Sanguinomicon

 

cât de firești sunt aceste clipe

când cea mai calmă dintre stări e lepădarea de sine

plecăm desculți prin oraș doar cu furnicile pe tălpi

și-n inimi ne cresc iar copacii copilăriei

te ascunzi te arunci între muritori

e greu să recunosc acum ce este al tău

printre atâtea ciudate umbre

a ta este această noapte

umerii calzi și sărutul

ce mă îndeamnă să ucidem

 

Photo by

Fairytas www.deviantart.com