universul meu nu există
nu spun nimănui ce se petrece acolo
nici despre serile de respiro
trec la nivelul următor
e
un joc în care toți murim
sufocați unii de alții
nu mi-am găsit liniștea aici
în această viață alunecată
deși am iubit fără a fi înrobit
de iubire urmează cumva o răzbunare
tirania mea
un călcai pe malul tău nisipos
și biciul simt cum grenade îmi explodează în plămâni
mă ascund între ruine zidiri neterminate rânjește în mine
fiecare celulă fiecare atom sunt gata acum să încep
risipirea
o constantă milă împroșcată pe pleoape
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu