Weltuntergang

 

nu-mi era teamă decât de visele 

din care să mă pot trezi

dar îndrăzneam să adorm 

când întrezăream moleșeala

care să mă ucidă 

un poem cât o adiere de vânt

în gesturi elegante mă sărută pe pleoape

dincolo sunt toți ai mei îmi întind mâinile

mă ajută să leg această clipă de amintiri

mă așteaptă într-o grădina cu îngeri 

e poate visul unui om pe moarte 

e poate al copilului ce se mută în inimă

mă găsesc soldat ascuns într-un loc

proaspăt șters din memorie 

lângă mine învie iisus