mi se plimbă morții prin vise
din ce în ce mai des
ca și cum ar fi în viață
pe o insula în derivă
ei probabil nu știu
că se rostogolesc în amintiri
că-mi rămân între dinți
o bucată de carne
poate îmi vor fi restituiți
și trebuie să le pregătesc fiecăruia
câte o camera când vor părăsi mormântul
spulberând monotonia vieții
când nu știi unde plutești
și lași dâre din realitate
într-o altă dimensiune
unde recâștigi anii
acasă e mereu inima
în care pulsează râuri râuri
sângele lor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu