Când dai alt nume iubirii

dai alt nume
iubirii
seceri
aripi de ceaţă
în palme roase
cu timp nemărginit
şi viaţa
şi moartea
pălesc
între atingeri
când soarele
mângâie câmpia
ascultăm
glasul luminii
ecou de raze
ne fulgeră
ochii
în paradis
tăcere
macii
ne-au îmbrăcat în moarte
din petale secundele
se scurg
îmbrăţişând morminte
suflete prind rădăcini
renasc
m-ai trezit
din vis
din ascensiune
în întuneric
te condamn

Antidepresiv și inimi singure

în prăpastia dintre viaţă şi moarte
aici acolo totul şi nimic
văpaia unui foc nestins
încercuieşte inimi
cu sârmă ghimpată
braţe nevăzute cresc în strălucirea
unei păduri cu vise
ca acele plante agăţătoare
din grădina unde castraveţii
ne alunecau sub tălpi.

Intensiv

iubirea curs intensiv de scurtă durată
în caietul de seminar
schiţam o respiraţie la unison
a unor sentimente îngălbenite
inhalam cu poftă frânturi de suflet
le trăgeam în piept
ca fumul unor ţigări cu vise
apoi expirăm palpitaţii
sub o rafală de gloanţe
învăţam a ne îmbrăţişa
lângă biserica unde odată
dumnezeu ne-a găsit lăcrimând

Nu că ar merita un titlu

 sunt unii dom'le
 de au vieți perfecte
 îngurgitează cantități nelimitate
 de bârfă
 apoi eructează culori sidefate
 cu urme de eleganță
 ba le mai scapă și câte un vânt pastelat
 de zici c-a reînviat uraganul katrina
 
 oricât de integru aș fi
 tot mi-ar găsi ceva
 mi-ar face o fotografie
 așezat pe budă
 și-ar posta-o în forță 
 pe facebook
 să adune munți de unlike
 
 mai sunt unii
 de parcă te-ar electrocuta
 cu privirea
 îi ignor ,trec mai departe
 râzând în hohote
 tocmai ce mi-i i-am imaginat
 ștergându-se la cur

Irresponsible hate poem

( Aceastã scriere este un pamflet , dar exprimã adevãrul. Tratați-o aşa  cum doriți!)

Frate, azi nu se mai scrie  adevărată poezie

 Pur și simplu o salatã de cuvinte

 Buruieni lirice , cu miros cică de Channel   

‘’ Marii’’  critici nu au vreo operă apreciatã

 Dar știu să-și dea cu părerea

 Că aici nu-I bine

 Că metafora nu are destulă forță 

 Că epitetul ți-e prea plastic

 N-ai folosit imagini șocante

 Cu vreo capră albastră ce paște 

 Pe câmpia fluorescentă

 În poezia ta nu-I destul sânge

 Nu transmite emoție

 Nu diluezi degete înfrânte

 Cu radical din nisip

 Nu apar personaje

 Vreo gagică acolo, ceva

 Vreo fesă, o gaură de ….canal

 Cuvinte porcoase

 Și  scârbã la greu

 Frate, nu există ipocrizie mai mare

 Decât în lumea  poetico-artistică

 Oameni ce te ling în față și ți-o trag în dos

 Frate, eu te las

 Ai cale liberă

 Spre literatura de sertar.

Begotten

fericirea mea a avut un accident
nimic grav spuneau domnii
în halate albe
în timp ce-i pansau răni superficiale
de pe frunte
şi un picior luxat
va sta câteva zile în repaos
tratament cu antiinflamatorii
şi mult ceai
(deh ea urăşte ceaiul
amintiri neplăcute
din acea iarnă când
am invitat-o la cenaclu
şi ăia au ghiftuit-o numai cu
fierturi aromate
ori ţin dietă
ori nu-şi permit un vin bun sau o cafea)

fericirea mea se plictiseşte uşor
mai ales în serile de toamnă
când pe afară latră strident
vreun câine orfan
udat de ploaie

peste oraşul cu statui diforme
întunericul crestează inimi prototip
în mine un heruvin
îşi spintecă pântecul
fericirea mea bolnavă zâmbeşte
cu degetele sângerând
scrie pe podea
istoria nopţii

Inițiere în Magie

 neofitule
 oprește-te aici
 la porțile cunoașterii
 îți ordon a nu trece podul
 dincolo de bariere
 torța ce te va sfâșia
 ca un vultur prada
 
 de vei alege calea
 din răzbunare
 să fii blestemat
 de 7 ori câte 7
 de o alegi pentru inălțare
 intră asumă-ți riscul
 întâi semneza pactul de foc
 cu lacrimi
 ființă a ființelor
 știință mai presus de științe
 iubire
 natură
 
 călătorim apoi
 printre nori
 cu noaptea pe umeri
 copii ai lunei
 stăpânind pământul
 
 aer pământ apă foc
 vă invoc
 orio bah aozpi
 yod he vau he

Cerber

frica nu este decât un sculptor de banalitaţi
ea vede viaţa curgând în send invers
în spatele oglinzilor
aceleaşi fantasme desculţe
ne zâmbesc zi de zi
suntem noi
sau doar ne minţim că bolnavi
vom fi salvaţi de serul fericirii?!

într-o zi voi sparge mirajul
mii de cioburi ca lacrimile ploii
 vor alerga atunci prin artere
ştergând din suflet, memorie, conştiinţă
rădăcini ale unui soare
ce şi-a vărsat sângele
prin univers

o mare de oameni
mă vor privi cu milă
când desculţ şi eu
cu noroiul amintirilor pe tălpi
voi sfâşia din carne
nu-ţi fie teamă de iubire
cerberul a fost incãtuşat

(fotografie de Alex Voroshev   digital-art-gallery.com)

Poetica- terapie cu îngeri desculți

 am crezut că viața
 mi-a dat răspuns la toate întrebările
 trag semnalul de alarmă
 cobor din trenul cu ferestre pictate
 condamnat la neputință
 
 desculț prin erezia ierbii
 singur plutesc
 una cu cerul
 picioarele pipăie
 și verdele și umedul
 numai degete amorțite
 visează în alb
 
 va veni vremea când
 aripile îți vor părea grele
 n-ai să asculți
 lacrimi căzute
 sub mormântul sentimentelor
 stânca
 din care vântul soarbe
 consoane surde
 să mai poată șuiera
 
 orice inălțare duce
 la noua izgonire
 așa cum zilele
 duc spre inevitabila noapte
 iar începuturile converg
 spre sfârșituri reci
 și dureroase
 
 
 rătăcit respir tristețe
 în prăpastia dintre lumi
 fă-mi loc lângă inimă
 să ardem în palme
 luna
 noaptea
 necuvantul
 
 

Alina- fetița soarelui ( poeme personalizate)

Dimineața, Alina se trezește vioaie
 Ia soarele-n brațe și-l sărută
 Ca pe un părinte regăsit
 Servește în grabă micul dejun
 Ceaiul de cer senin și crema de nori
 Cu o felie de pâine prăjită
 În cuptorul de ceară
 Natura-i zâmbește
 Când pasul ei lin
 Trece podul dintre anotimpuri

( Contact pentru poeme personalizate : oberinde@yahoo.com)

Tartine cu raze de soare și o felie de vânt

cerul își pregătește copiii de război
sebastian se piteşte sub o streașină
visează la tartine cu raze de soare
și o felie de vânt
necuprinsul norilor
plânge inocent
apoi se sparge
în franjuri pastelați
lumina-i coboară din podul palmelor
stol de frunze-i mângâie genunchii
vara i se naște pe buze
curbubeul perindă prin ramuri de cireș
acum sebastian se joacă de-a bucuria
stropi de ploaie îi cad pe creștet
mâinile speranței
îl îmbracă în zâmbet

( in fotografie Zimbru Sebastian Ioan)

Leagănul negru

În spitalul de boli mentale

 Moartea răsuflă un cântec 

 Anna ține în palme petale de magnolie

 Mângâie copacii

 Cerul e trist

 Ca un evadat

 Într-o catacombă

 

 Murmurul ei palid

 Peregrinare între am fost și mai sunt

 Te voi învinge!

 Atât am mai putut auzi

 Înainte să devină 

 Pasăre strivită

 De umerii asfaltului

 

 Azi liniștea are gust rânced

 De suflet scăldat în oțet

 Pasager într-un avion 

 Răstignit pe marea cerului

 Știu ești obsedanta singurătate

 Cea  cu inima-n piroane

 Povara memoriei

 

 Peste leagănul negru

 S-a așezat o cruce