nimic grav spuneau domnii
în halate albe
în timp ce-i pansau răni superficiale
de pe frunte
şi un picior luxat
va sta câteva zile în repaos
tratament cu antiinflamatorii
şi mult ceai
(deh ea urăşte ceaiul
amintiri neplăcute
din acea iarnă când
am invitat-o la cenaclu
şi ăia au ghiftuit-o numai cu
fierturi aromate
ori ţin dietă
ori nu-şi permit un vin bun sau o cafea)
fericirea mea se plictiseşte uşor
mai ales în serile de toamnă
când pe afară latră strident
vreun câine orfan
udat de ploaie
peste oraşul cu statui diforme
întunericul crestează inimi prototip
în mine un heruvin
îşi spintecă pântecul
fericirea mea bolnavă zâmbeşte
cu degetele sângerând
scrie pe podea
istoria nopţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu