confirmare de primire

fiecare inimă cu poezia ei
cum fiecare pământ își
îngroapă morții
înaintea ultimului gong
dintre două cuvinte
apoi lumina se frânge
ca un candelabru
în cutremur
devii străin
nicio muzică
și fluturi dansează
e despărțirea de-o mamă
unduirea ochilor
încă visând
glasul tatei
ne spune
să mai cumparam cruci
acum știi
sufletul nu așteaptă
confirmare de primire

will never replace love

nimeni nu mai cântă acum despre aripi nimeni aici nu mai crede în zbor
zidurile sunt tot mai grele sângele-i o mare fără scrâșnet deasupra
iar cuvântul mi-a devenit un oraș cu străzi înguste
poeții în sfârșit limpezi mă salută din tramvaie
știu că rugăciunea mi-e de prisos și nu înlocuiește atingeri
când între ziduri întunericul va trăi mai mult dezbrăcat
nu am văzut niciodată cum lanțul se rupe se zguduie un munte
se întâmplă ca uneori să nu pot spune nimic să adorm
să nu am nevoie de nimeni atunci devin eu
de la o secundă la alta strivit de o cruce cu brațe schiolodite
de parcă n-aș fi aici de o veșnicie și nu aș ști că
în locul iubirii va crește o mlaștină

ce mai faceți voi,oameni fericiți

nu am multe de spus de altfel nu aș fi în stare
 după ce toți demonii m-au posedat 
 știu acum că un dumnezeu mai învins decât mine
 nu poate exista
 ce nebunie văd când deschid cerurile 
 fulgere grădina cu muritori
 și nici urmă de icoane 
 plângând cu eleganță 
 care să mă facă iar să cred
 în iubirea de semeni 
 ce caut în lume încă n-am aflat
 trăiesc orișice iubire ca pe-o obișnuință
 redus la poeme cu oameni fericiți
 ce aleargă se pierd în neîntoarcere
 pântecul nălucă mă cheamă
 să fiu eu strigăt să îmbrac 
 această liniște într-o nouă credință 

violent memories

sunt zile ploioase de octombrie
când respirații străine bat în ceafă
port plumbul  universul pe umeri
de mine departe se răsfiră lumina
țâșnește din cuvinte cu miez de ceară
mă zbat din nou pe-un drum nemilos
împart cununi împietrite trecătorilor
undeva pe asfalt moare o bătrână
fără poezie doar cu cerul deasupra
sunt la dietă nu mai beau sânge
mă hrănesc cu lacrimi cu clipe cernite
zburdă prea repede timpul
moartea grăbită șterge praful
aruncă o cortină peste prezent
în amintiri și orbii au început să vadă

capcană pentru păsări

n-ai să-ți amintești vreodată sânii mamei ori cântecul de leagăn
cu care te adormea în pruncie nici brațele tatălui nu te-au strâns
niciodată despre asta nu-ți va aminti nici o fotografie bine înrămată
și supusă putregaiului pe vreun perete dintr-o cameră vizitată rar
e ca un vis viu în care privești o ninsoare totul e departe de tine
străin nu poți număra secundele orele infernul cuvintele nu curg
nu-i râu sânge poezie sub soare sau nori e totul adoima primei
iubiri nu îți amintești dacă a fost fata din vecini sau întâia femeie
plătită lupi flămânzi ar vrea să muște din lumină atât cât se poate
moartea vine pe furiș ca o capcană pentru păsări smulge aripile
moartea-i pui de cuc ce învață zborul somn împletit cu vacarm
glasul disperării la fereastra unui suflet gol