vindecă
uitări
ca o pilulă
pe care ți-o administrezi
de fiecare data când ratezi
câte o bătaie a inimii
într-o singurătate vegheată
spuneai că iubirea
îți este cea mai vie amintire
delir
cu o mantră a cerului
dai chip cuvintelor
fără umbre
fără priviri
numai că pentru mine
drumul obosit de pași
de certidudinile mele
nu-mi mai recită
din poeții
odată strânși la piept
nu-mi mai dezgolesc
mormântul
nu e nevoie de gesturi
sau vreo lacrimă
deși se înnoptează repetat
în propria ne-luptă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu