senin

ca să îmbrățișezi lumina
trebuie mai întâi
să te strecori
prin coridoare întunecate
să pipăi diminețile
cu ochii încă adormiți
să-ți fi petrecut nopțile
în leagănul copilăriei
unde sufletul străbunilor
mângâie cerurile

să descoperi
comori nesecate
leacuri neștiute
sărutul mamei
ca un soare sădit
în mijlocul zăpezii
să nu ai curajul
de a te mai trezi
castele de nisip
să-ți fie călăuze

senin
e zborul fluturilor
și aurul din aripi
privirea încărcată
de comori
de aici nu vrei
a te mai întoarce
în tine se înmulțește
liniștea sacră
a unei abandonări