captivitate amorțită
uneori gemete surde
ale unor jucării abandonate
parcă zămislite sub zodia beznei
raze fâlfâinde leșină peste gratii
arătări prin ceață
semn că nu mai știu
ale cui sunt chinurile
ori din ce pântec cândva
s-au născut
dulcea oră de amăgiri acum începe
când un șarpe domesticit mai smulge
un măr sau întreabă
cine a fost prezent
la înmormântarea celor
din urmă priviri
ele stau împietrite
cu ochii neclintiți
din când în când atinse
de banalitatea unei lumi
pe care încet o părăsesc
pentru noi ceilalți
spectacolul a luat sfârșit
gurile ni se vor umple
cu un cântec de pace
nimeni
nimeni nu știe
cine va sta de strajă
umbrelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu