știu trăiesc cu stângăcie mă întreb dacă vreodată am rugat universul să nu mă nască
asta nu-mi pot aminti nici prima dată când am auzit rostit simțit cuvântul iubire
ca un fel de a pune stâlpi cerului ordine în lume să desprind secundele din nucleu
uneori de cealaltă parte a paradisului plouă în timp ce iadul revarsă mângâieri
nu-i așa cea mai puternică trăire nu poate fi cuprinsă-n zboruri poate doar picurată
în versuri împletită cu siguranța ca niciodată nu va cădea în umbre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu