Poeme din lumea interioară
sâmbătă, 25 februarie 2017
amputare
numai întunericul se oferă în tăcere
toarnă otravă peste o viață așa și așa
o mână o caută pe cealaltă
într-un talmeș balmeș al corpului
poți să faci semnul crucii și cu una singură
așa ar spune creștinii ori să rupi pagină cu pagină
cartea sfântă până dai de cele zece porunci
să ajungi la concluzia că pe toate le-ai încălcat
în gura acelor cuvinte neterminate să arunci cu
pietre până ai să le vezi glasul să le simți sângele
ieși din tine ridică-te umblă nu adormi până nu-ți
îmbrățișezi toate păcatele spuneai că așa ne e scris
să nu ni se întâmple minuni dar acum doar îmi șoptești
în locul unui cântec de leagăn seara când mai ștergi
din praful așezat peste inimi
Foto by Saccstry-deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu