să-mi ceri cu împrumut zboruri năluciri în ceasuri de amurg și zori
tu inimă să decojești felii de soare celor care nu au crezut în sevă
în lumini să li te arăți deasupra ca o ploaie bună și bogată în daruri
tu care mereu zâmbești spaimelor și neputințelor mele tu mă poți reduce
la o poezie și goliciunea mea să o îmbraci în cuvinte
sunt purtător de foc o știi inimă lacrimi topite la sânul unei cruci
mi s-au răsturnat ceruri întâi am blestemat apoi am spus fie fie
binecuvântați acești spini aidoma unor aripi ce nu mi-au slujit vreodată
nici în viață nici în moarte cu toate puterile să destram șiragul mohorât
al amintirilor răscolite săgeți reîntoarse un chip un mormânt un suflet
să-mi grăiești pe limba mea să-mi arăți un cântec împodobit îmbrățișat
poate că aici cu mâini încrucișate un dumnezeu așteaptă spovedirea
îmi aștept trupul pândă s-a rupt din adăpost în raiul meu s-a veștejit iarba
răsuflarea puțină cară dintr-o parte în alta pământ uită-mă setos cu trec peste ape
cum nu mă tem de durere și ziduri dărâm cu mâinile goale fără strop de taină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu