se dezleagă noduri din cenușa nepământească a cuvintelor
silabe caută drumul spre casă spală un vechi pământ
se înalță ca un dans al aerului
cheamă norii au prins să zboare sus tot mai sus
peste porțile înaltului
cu degete sfioase
mângâie curcubeul
promite-mi că ai să guști din fiecare păcat
fără să aștepți de pe o zi pe alta
ca fiorul să se stingă
nu fugi de trupul meu când se rănește sau se îmbată
cu un cântec de acum ori de demult
fiindcă nimeni nu așteaptă pe nimeni
când se așterne sfârșitul fiecare cunoaște semnul
ca o inălțare care se întâmplă
când ai să te întorci poți lua toate umbrele în brațe
și să umbli
photo by moonshine90
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu