martoră tăcută la neliniștile mele
la tot ce se desprinde din mine
și aleargă pe străzi
bucăți din a mea tinerețe
se prăvălesc peste păsări
le-am rugat să îmi păstreze
o bucată până la toamnă
când stoluri vor scrie pe ceruri poezia
iar eu să mă pot recunoaște
într-o banală îmbrățișare de cuvinte
precum o făclie atinsă de bucuria cea mare
acesta nu mai sunt eu nu pot înțelege
nici facerea lumii nici a ei prăbușire
ecoul ca un peisaj plutitor
nu așteaptă primăvara chemărilor
te prinde în horă și nu ai scăpare
în zadar să cer altă viață
în zadar să mă joc
photo by Nucifra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu