.........................................................................................................................................................

Pentru că atunci când durerea ți se lipește de piele,ți se scurge prin carne,ca o umbră printre ziduri,ai nevoie de foc.Să te trezească,iubească,mângâie,uite,ierte.Să-ți fie și singurătate și prieten.Lumină niciodată primită.Nu pe îndelete,pe săturate.
Din când în când scânteie printre umbre.Celulă sănătoasă din țesutul canceros .Nu m-ai învățat cum să mă rog la îngeri,nici cum să-mi alung demonii.Acum și unii și alții se joacă prin mine șotron.Un dumnezeu abia trezit uită să zâmbească.Satan mă numește armată.Sunt până la urmă o sumă de paradoxuri,alb-rece,viu-mort,diabolic-uman.Mă accept.Sunt responsabil.
(Oliver Klauss -Grimoar )