Oliver Klauss- Poeme de dincolo de mormânt

Nu știu cum ar începe o carte despre...mine,care să mă povestească,să mă elibereze,să-mi fie aliat,să nu mă judece.Probabil știți,vreau anotimpuri în formol.Vară dacă se poate.Un pic de primăvară pe acolo și vreo două săptămâni de iarnă(așa,de sărbători...).Toamnă nu.Nu îmi plac ploile,furtunile,melancolia,vântul,începerea noului an școlar(traumă din copilărie?!),angoasele,depresile,pizdele mă-sii...Caut un exit,din iad spre ...iad,dau mereu examene la singurătate și decriptez iubirea.Așa,să adoarmă îndrăgostiții.Cu poeme.Cu cântec.Cu adevăr,pace.Îmi pun întrebări,exist.Trăiesc otrava surprinsă în lingura de miere.De atunci nu am făcut altceva decât să umblu.Și să caut.Mă iubesc și mă urăsc cu aceeași forță.Urc și cobor.Poate mă dau bătut.De altfel,în pământ secat rădăcinile nu se prind.Nu mai e loc de întoarcere.Cad,mă zbat,mă ridic și mă bucur.În drumul meu timpul se odihnește puțin,soarbe din viață și trece...