nu mi-a păsat vreodată de singurătate
mușcăturile sufletului
sunt prea adânci
zguduie cerul
cu țipete ce
gonesc prin culoarele cărnii
latră dintr-un vis cu morminte
dar umple spațiul dintre coaste
cu o furtună după care îmi leagănă gândurile
am ajuns să cunosc culorile soarelui
punct de lumină ce-mi trezește jungla
îmi sperie moartea înmulțită prin cuvânt
și dezastru
sâmbătă, 24 martie 2018
vineri, 16 martie 2018
plus grandir
când eram mic
priveam pereții nevopsiți
din spitale
ca pe un ștreang
gata să sară
la gâtul îngerilor
fără a înțelege
că albul
îi face să respire
mai bine pe muribunzi
măcar în orele de vizită
să le fi adus puțin roz
din petale dar nimeni
nu m-a ascultat
din nou toate chipurile
ațintite către pantocrator
probabil fiindcă erau sătui
de atâtea zile liniștite
când nimeni
nu le săruta
frunțile înnegurate
acum știu mamă
de ce mereu
când cobor în mine
mi-e frig
priveam pereții nevopsiți
din spitale
ca pe un ștreang
gata să sară
la gâtul îngerilor
fără a înțelege
că albul
îi face să respire
mai bine pe muribunzi
măcar în orele de vizită
să le fi adus puțin roz
din petale dar nimeni
nu m-a ascultat
din nou toate chipurile
ațintite către pantocrator
probabil fiindcă erau sătui
de atâtea zile liniștite
când nimeni
nu le săruta
frunțile înnegurate
acum știu mamă
de ce mereu
când cobor în mine
mi-e frig
joi, 15 martie 2018
l'homme du début
vezi tu m-ai rugat să rămân
pe marginea prăpastiei măcar
între două lumi
întuneric și iubire
un plan bun gândeai
însă nu mă pot vinde
nu sunt o păpușă
din vitrină
nici dărui gratis
ca un avort
știi inimile tari
nu cedează
n-am simțit
nevoia de a-mi
căuta un corp
mărginit de spini
minciună sinucigașă
căreia tu îi spui fericire
și te vezi mireasă
din basme
tu întrebare
eu răspuns
va scădea vreodată
ura mea pentru oameni
se va înălța o flacără
din propriul timp
să trecem
peste amintiri
abia șoptite
ce rămân departe de noi
puțin câte puțin
știm că a venit vremea
să nu ne mai strigăm pe nume
mai ales noi
cei vii
Fotografie UF Photography-deviantart
pe marginea prăpastiei măcar
între două lumi
întuneric și iubire
un plan bun gândeai
însă nu mă pot vinde
nu sunt o păpușă
din vitrină
nici dărui gratis
ca un avort
știi inimile tari
nu cedează
n-am simțit
nevoia de a-mi
căuta un corp
mărginit de spini
minciună sinucigașă
căreia tu îi spui fericire
și te vezi mireasă
din basme
tu întrebare
eu răspuns
va scădea vreodată
ura mea pentru oameni
se va înălța o flacără
din propriul timp
să trecem
peste amintiri
abia șoptite
ce rămân departe de noi
puțin câte puțin
știm că a venit vremea
să nu ne mai strigăm pe nume
mai ales noi
cei vii
Fotografie UF Photography-deviantart
vocabular fidel
n-am să rămân așa pe veci
cândva mă voi îndepărta
până la nepăsare
ca să respir
puțin câte puțin
cuvinte
încă
nepătrunse
care
au trudit
să-mi atingă buzele
îmi voi pregăti atunci singur
mormântul
ca unui străin
patul cald
perna
și ceașca de ceai fierbinte
într-un colț al odăii
va sângera liniștea
puțin câte puțin
se va face întuneric
carnea moale
oasele încă tari
cu ochii umezi
nu poți visa
aripi
să-l cuprindă
pe dumnezeu
nici noaptea
nu are să-mi pară
pe atât de lungă
când uit că trăiesc
că am amintire
Fotografie mortuussoul-deviantart
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)



