n-am să rămân așa pe veci
cândva mă voi îndepărta
până la nepăsare
ca să respir
puțin câte puțin
cuvinte
încă
nepătrunse
care
au trudit
să-mi atingă buzele
îmi voi pregăti atunci singur
mormântul
ca unui străin
patul cald
perna
și ceașca de ceai fierbinte
într-un colț al odăii
va sângera liniștea
puțin câte puțin
se va face întuneric
carnea moale
oasele încă tari
cu ochii umezi
nu poți visa
aripi
să-l cuprindă
pe dumnezeu
nici noaptea
nu are să-mi pară
pe atât de lungă
când uit că trăiesc
că am amintire
Fotografie mortuussoul-deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu