pe marginea prăpastiei măcar
între două lumi
întuneric și iubire
un plan bun gândeai
însă nu mă pot vinde
nu sunt o păpușă
din vitrină
nici dărui gratis
ca un avort
știi inimile tari
nu cedează
n-am simțit
nevoia de a-mi
căuta un corp
mărginit de spini
minciună sinucigașă
căreia tu îi spui fericire
și te vezi mireasă
din basme
tu întrebare
eu răspuns
va scădea vreodată
ura mea pentru oameni
se va înălța o flacără
din propriul timp
să trecem
peste amintiri
abia șoptite
ce rămân departe de noi
puțin câte puțin
știm că a venit vremea
să nu ne mai strigăm pe nume
mai ales noi
cei vii
Fotografie UF Photography-deviantart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu