fotografie cu triumf (lui Renate Muller)

în pofida anotimpurilor întârziate
timpul și-a descompus cărările
trupul se clatină și-un orologiu
fuge cu secundele în mâini
sunt gânduri împinse într-o călimară
cunoști apropierea cuvintelor cum
zbuciumul spre lumină al unei păsări
rănite nu-și poate duce mesajul la
destinație dar aripile-i sunt scăldate
în coji de fericire în cântec neumblat 

știi că numai prin dragoste surâsul
devine univers triumf asupra morții
iar durerea nu-ți mai fotografiază
în taină ochiul înlăcrimat