fiecare atingere suflu vorbă tatuaj
înfipt la rădăcina primelor îmbrățișări
mi-ai cerut să-mi cântăresc inima
cu tine în ea un univers fără tine aripă
de pasăre lovită în ultimul ei zbor
plouă prin grădina evei împing o stâncă
la ușa templului până și îngeri povestesc uneori
despre neputință tu nu-i mai asculți
te scufunzi în propria țărână
și-mi șoptești printre lacrimi
nu-ți fie teamă de moarte
e doar visul cu vârful muntelui
spulberat în furtuni
așa ne rugăm dintotdeauna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu