sunt oameni

te gândești undeori că
sunt oameni care
ți-au lăsat treceri fără urme
doar o adiere
ceea ce nu mi se pare
chiar de o gravitate excepțională
vecinul care s-a mutat în străinătate
cu soția cei doi fii și soacra
colegi de liceu facultate
oameni cu care nu mai împarți
amintiri comune
vaza din cermica nesmălțuită
care s-a spart ieri la amiază
lăcrimând câteva cioburi pe covor
ce se întâmplă cu iubirea
pe care nu a înțeles-o
nici ea când îți citea câte un poem
nu ai mai deschis albumul
fotografii mărunte fără mesaj
fără sens odată o comoară tandră
acum cetatea în care gem dureri încuiate