abandon

             
 
 dansez în jurul unui pom de crăciun imaginar
 cu ochii închiși 
 simt cum
 era cald în brațele mamei
 afară fulgii desenează 
 pașii înapoi 
 până la mormânt
 nu mă pot lepăda de
 mizerie-memorie 
 m-aș bucura dacă
 trupului meu
 i-ar crește globuri
 aș fi un oraș 
 în afară celor
 văzute și nevăzute
 condus de mine însumi
 o lume a cuvintelor -dorință
 fără vârf 
 o aproape copilărie
 într-o feerică 
 aproape dimineață
 privesc în mine
 și plec