lobotomie

jocul de-a singurătatea
nu m-a dus departe
am trăit
am murit
m-am trezit
lacrimă subtilă de dimineață
căzută lângă ceașca de cafea
câtă durere poate duce
un trup de neînțeles
pentru harul de a iubi viața
noaptea-i bogată iubito
în așteptări sterpe
și stații neatinse
rostogolit în timp
îmi număr firele cărunte
semn prevestitor
pot încă visa
peisaje plutitoare
nebună desfătare
a ochilor
de nu poți să adormi
ucide

Fotografie : Elena Samko