să uiți de cotlonul acela întunecos cu prețul unei aduceri aminte din când în când până și mersul
pe cărbuni are să-ți pară ușor vei zâmbi lumii încăpătoare și ai să rogi pe fiecare străin să te țină
în brațe rămâne în urmă un ecou dar acum mai vrei puțin te întorci pe cealaltă parte din obișnuință
trimiți îngerii înapoi în cer preferi să te lași în genunchi în fața urmelor să nu crezi în taine care vindecă ochii ca o furie a apelor toate reduse la o groapă comună toate oasele ce-și spală carnea
de pe oase într-o distanță sufocantă a vreunei fugitive iubiri în dedesupturi sufocarea falsă biruință
mascată în trădare falsă contopire a sufletelor din care nu-ți mai poți înflori nici stranii emoții-oglinzi
condamni aparențe te uită în gura acestei nopți ce ne-a fost dată să o cărăm pe umeri până la deces un destin simplificat până la ireductibilitate dintr-o dată toate respirațiile se reincarnează
în peisaje cotidiene liniștea se scrie fără subtitlu un pact abandonat în tumultul crizelor de nebunie
prietene numai după ce vei lua cu tine toată poezia din lume renaști într-o piele nouă altfel numită
Fotografie de Safaky Ildiz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu