De această dată lucrurile au decurs diferit.Cel care s-a ocupat cu chestionatul a fost un bun amic, student la jurnalism. A avut nevoie de un interviou pentru un proiect.Nu am înțeles nici acum de ce a trebuit să fiu eu '' material didactic.Totuși, am avut oarecum dispoziția necesară....
Vă prezint mai jos tentativa de interviu, mulțumindu-vă că stați aproape de sufletul meu, cunoscându-l mult mai bine prin intermediul porților deschise.Mă simt onorat.
- Ești destul de cunoscut, atât în țară cât și în străinătate , pentru poemele și articolele tale.
- Da, cât de curând voi plecă într-un turneu de promovare a noului meu volum, începând din America de nord și până în îndepărtata Australie.Oamenii mă vor aștepta cu brațele deschise , dornici de a mă cunoaște și a-mi citi ''opera.
Am început interviul cu acest răspuns funny și oarecum ironic.Cred că și inrebarea ta a fost la fel.
În primul rând, țin să menționez că deși am primit câteva premii în țară și în străinătate , nu consider că aș fi foarte cunoscut, dimpotrivă.( Nici nu mi-am propus acest lucru!) . Oamenii devin din ce în ce mai puțin interesați de literatură. Îmi pare rău, nu aș putea cânta manele niciodată.
- Vorbind de muzică,știu că în trecut cochetai cu această artă....
- Da, în trecut, astăzi mai puțin, deși din când în când scriu și versuri pentru cântece.
- Ai dori să lansezi un album vreodată?
-Nu știu dacă acest lucru va fi vreodată posibil și dacă sunt pregătit să fac acest pas.Sunt conștient că e nevoie de timp, nervi de oțel, o echipă de profesioniști....Nu m-aș vedea niciodată filmând videoclipuri sau susținând reprezentații live. Ar fi un alt pansament pentru tristețe, o altfel de muzică, de ascultat acasă, în surdină, chit că nu una foarte liniștită...
-Menționai ''Pansament pentru tristețe''. Acesta este titlul unuia dintre volume. Cum l-ai ales?
-Titlul? Tristețea? Pansamentul? Clar, mă reprezintă....Poemele mele sunt o alinare pentru tristețe, acel medicament atât de necesar uneori și care nu se găsește în farmacii.
- Tristețea face parte din viața ta?
-Face parte din a tuturora, mai mult sau mai puțin, dusă la extrem sau nu.Nu o consider condiție sine qua non pentru poezie. În cazul meu așa a fost să fie...Împărțind fărâme de trsiete cu lumea, durerea unor amintiri se estompează, rănile se închid, deși rămân cicatrici permanente.
- Ai fost de câteva ori invitat la seri de poezie, însă mereu ai refuzat. Care e motivul?
-Nu cred în ideea de poezie-spectacol.În afară de asta, nu îmi place a citi poemele mele cu voce tare, și mai ales....altora.E un lucru prea personal.Sunt reticient în privința scrierilor mele, mi-e teamă a nu fi înțeles greșit. Poate într-o zi voi scrie altceva, poeme de altă factură, gata de pezentat unui public. Nu știu, nu mi-am propus . Muza va decide.
-Ce stă la bază poemelor tale? Care ți-e sursa de inspirație?
- Sunt ''egoist''. Majoritatea sunt despre mine. Scrierile mele mă au pe mine și trăirile mele ca punct central.Restul sunt despre oamnei, fapte, locuri, momente ce m-au impresionat.
Consider că sinceritatea este un atuu important în poezie, de orice factură.
-Când intenționezi a lansa un volum. Știu că ai terminat lucrul la mai multe...
- O altă întrebare ''dificila''. Intenționez a-l lansa mâine, însă mă îndoiesc că va fi posibil. Ce a depins de mine a fost îndeplinit . Cred totuși că ne îndreptăm spre o eră digitală , în care webliteratura își are un loc binemeritat.Nimic nu se compară însă cu o carte, să o simți , să o privești, să o lecturezi....
- Scrierile tale sunt în mare măsură poeme. Pe când și altceva?
- În marea majortitate sunt poeme și articole. Te asigur că există și altceva, material nescos la lumina, ce mai are nevoie de șlefuire și finisaj. Puțină răbdare!
- Îți mulțumesc pentru timpul acordat. Mi-ai spus de multe ori că nu îți plac interviurile .Sper că am fost scurt și la obiect.
- Nu este neapărat vorba că mi-ar plăcea sau nu.Pur și simplu uneori mi se pare inutil a explica ceea ce e evident. Se poate citi printre rândurile poemelor mele. Niciodată nu le voi comenta sau explica lumii persona.l.Nu ne plac medicamentele, însă uneori, siliți de situație, avem nevoie de ele...
