un strigăt surd
din sanatoriul tăcerii
unde munți de lumină
vindecă întunericul
straiele crucii sorb trupuri scăldate
în mireasma de roze pălind
ziduri de pământ și carne
le miruie frunțile
armura palmelor
străpunse de barbari
din pietre renasc aceleași vise
cu un mormânt gol
giulgiul
joc de-a v-ați ascunselea
cu viața
în noaptea învierii
doar atunci fântâni
vorbesc cu cerul
prin glasul îngerilor
șoptind lumii
că fiul e viu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu