merită închiși în azile
cu ferestre opace
lasă-i acolo
să-și sculpteze
brațe de lut
vor evada
vor despleti norii
pe cărările acestei păduri
în trecerea din nebunie
în speranță
cu pași umili
către tine
de ce nu mai privești cerul
marea albă întoarsă
cu îngeri fără aripi
în care păsări măiastre
își scălda trupurile
un dumnezeu mai mic
trimite cărți poștale
da poeții sunt nebuni spuneai
nebuni din iubire
de viață
și adevăr
apoi metaforele îți explodară
în piept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu